luni, 5 decembrie 2011
sâmbătă, 3 decembrie 2011
marți, 22 noiembrie 2011
PRAH
Am avut în seara aceasta plăcerea de a merge pentru prima oară şi aproape accidental la Teatrul Maghiar de Stat din Timişoara. Piesa pe care am aplaudat-o furtunos în final s-a numit -şi se numeşte în continuare pentru cei pe care îi încurajez să o savureze- simplu: "PRAH".
Ce aţi face cu un bilet câştigător la loto, şi nu cu orice bilet, ci cu unul de şase sute de milioane ? Aceasta este şi marea dilemă a protagoniştilor piesei de teatru. O familie de oameni simpli, nici muritori de foame dar nici avuţi se găseşte în faţa unui bilet, şi a tuturor, a TUTUROR lucrurilor care înainte nu puteau depăşi imaginarul şi pe care acesta le-ar putea face posibile. Este cu adevărat spumoasă pendularea în mica scenă a bucătăriei pe care toţi o cunoaştem dacă nu din casa părinţilor atunci cu siguranţă din casa bunicilor, a produselor imaginaţiei protagoniştilor noştri, într-un delir dus de la o extremă la alta şi înapoi. Banii, sau mai exact biletul din posesia soţului trecut de prima tinereţe aduc în peisaj diferite moduri de viaţă abundentă, şi este cu atât mai comică ancorarea în aceste variante posibile, rând pe rând, cu cât "Două loturi" răsună în mintea noastră când privim soţia copleşită de cele nouă cifre, şi nu putem să nu ne imaginăm o prăbuşire psihică asemănătoare cu cea a lui Lefter Popescu, descrisă de Caragiale.
Totuşi, amprenta realului, a prezentului şi a fezabilului în această piesă se vrea mult mai pertinentă. Gesturile sunt exacerbate atât cât să declanşeze empatia spectatorului şi identificarea sa cu actorii, iar recuzita este bine implantată: nicio criză nu este prea departe de realitate, şi până şi mobila masivă rupe cu decorul teatral. Mai mult de atât, vom asista la un adevărat "festin" al omului modest, unde simţurile ne vor fi desfătate într-un mod atipic teatrului, când acest "ca şi cum" va înceta a mai fi un simulacru. Pentru că intenţia mea nu este nici pe departe să fac un rezumat sec şi să dezvălui ceea ce nu trebuie dezvăluit celor ce nu au apucat încă să se aşeze în "jilţurile" spectatorilor, vă sfătuiesc doar să vă duceţi într-o oarecare măsură flămânzi la această piesă de teatru. Fără îndoială că dacă burta plină ar fi slujit la o mai mare satisfacţie intelectuală, s-ar fi servit cola şi pop-corn la intrare.
"Prah" va continua să surprindă pe tot parcursul replicilor care nu sunt din cele mai "rafinate" şi mai "sensibile", şi va încerca să şifoneze orice tentativă de snobism prezentă în public. Pregătiţi-vă să savuraţi ieşiri din pepeni ale unor oameni simpli şi fără ifose şi să vă imaginaţi atât de viu alături de ei ce anume se poate face cu un astfel de câştig, pe măsură ce piesa se apropie de... SFÂRŞIT.
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”
Autor: Spiró György
Regia: László Sándor
Distribuţia:
Femeia: Szász Enikő;
Bărbatul: Dukász Péter
Ce aţi face cu un bilet câştigător la loto, şi nu cu orice bilet, ci cu unul de şase sute de milioane ? Aceasta este şi marea dilemă a protagoniştilor piesei de teatru. O familie de oameni simpli, nici muritori de foame dar nici avuţi se găseşte în faţa unui bilet, şi a tuturor, a TUTUROR lucrurilor care înainte nu puteau depăşi imaginarul şi pe care acesta le-ar putea face posibile. Este cu adevărat spumoasă pendularea în mica scenă a bucătăriei pe care toţi o cunoaştem dacă nu din casa părinţilor atunci cu siguranţă din casa bunicilor, a produselor imaginaţiei protagoniştilor noştri, într-un delir dus de la o extremă la alta şi înapoi. Banii, sau mai exact biletul din posesia soţului trecut de prima tinereţe aduc în peisaj diferite moduri de viaţă abundentă, şi este cu atât mai comică ancorarea în aceste variante posibile, rând pe rând, cu cât "Două loturi" răsună în mintea noastră când privim soţia copleşită de cele nouă cifre, şi nu putem să nu ne imaginăm o prăbuşire psihică asemănătoare cu cea a lui Lefter Popescu, descrisă de Caragiale.
Totuşi, amprenta realului, a prezentului şi a fezabilului în această piesă se vrea mult mai pertinentă. Gesturile sunt exacerbate atât cât să declanşeze empatia spectatorului şi identificarea sa cu actorii, iar recuzita este bine implantată: nicio criză nu este prea departe de realitate, şi până şi mobila masivă rupe cu decorul teatral. Mai mult de atât, vom asista la un adevărat "festin" al omului modest, unde simţurile ne vor fi desfătate într-un mod atipic teatrului, când acest "ca şi cum" va înceta a mai fi un simulacru. Pentru că intenţia mea nu este nici pe departe să fac un rezumat sec şi să dezvălui ceea ce nu trebuie dezvăluit celor ce nu au apucat încă să se aşeze în "jilţurile" spectatorilor, vă sfătuiesc doar să vă duceţi într-o oarecare măsură flămânzi la această piesă de teatru. Fără îndoială că dacă burta plină ar fi slujit la o mai mare satisfacţie intelectuală, s-ar fi servit cola şi pop-corn la intrare.
"Prah" va continua să surprindă pe tot parcursul replicilor care nu sunt din cele mai "rafinate" şi mai "sensibile", şi va încerca să şifoneze orice tentativă de snobism prezentă în public. Pregătiţi-vă să savuraţi ieşiri din pepeni ale unor oameni simpli şi fără ifose şi să vă imaginaţi atât de viu alături de ei ce anume se poate face cu un astfel de câştig, pe măsură ce piesa se apropie de... SFÂRŞIT.
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”
Autor: Spiró György
Regia: László Sándor
Distribuţia:
Femeia: Szász Enikő;
Bărbatul: Dukász Péter
luni, 12 septembrie 2011
miercuri, 3 august 2011
marți, 2 august 2011
marți, 31 mai 2011
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
